16.10.2014

Drumul către iad este pavat cu aspartame


 
 
Conform legii NMSA 25-2-10, a SUA, aspartamul este o substanţă otrăvitoare, care aduce prejudicii grave sănătăţii. Producătorii aspartamului au ştiut de la început de pericolele acestei substanţe nocive şi de faptul că ea va distruge sănătatea populaţiei şi totuşi au insistat ca aspartamul să fie comercializat. Documentele referitoare la toxicitatea aspartamului spun că, pentru a fi manipulat în laborator, este nevoie să se folosească mănuşi şi măşti de protecţie chimică, şorţ special şi purificatorul de aer!

Lobbyştii, medicii, politicienii şi cercetătorii care susţin aspartamul sunt nişte criminali atroce, care, ştiind cât de nocivă este această otravă, mint cu neruşinare, condamnând oamenii la moarte. Mulţumită acestei josnice şi lacome alianţe, aspartamul s-a bucurat până acum de 27 de ani de succes comercial, fiind prezent în 7 până la 9 mii de produse alimentare şi medicamente şi utilizat de sute de milioane de oameni din întreaga lume. În urma unor teste de laborator s-a găsit aspartam şi în produse care nu îl aveau menţionat pe etichetă. Odinioară aflat pe lista Pentagonului ca armă biochimică, în prezent este nelipsit din alimentaţia zilnică a populaţiei mondiale!

Pentru obţinerea aspartamului se utilizează metode de inginerie genetică

Aspartamul este cel mai răspândit îndulcitor artificial din lume, dar şi cel mai periculos aditiv. Denumirile lui comerciale sunt NUTRASWEET, EQUAL, SPOONFUL, EQUAL-MEASURE, CANDEREL, BENEVIA, NEOTAME. Are o putere de îndulcire de 150-200 de ori mai mare decât zahărul şi este lipsit de calorii. Neotame este o otravă şi mai puternică decât aspartamul, fiind derivat din acesta. Are o structură puţin modificată şi o putere de îndulcire mai mare. Aspartamul este obţinut printr-un proces de iginerie genetică. Componenta principală a aspartamului, fenilalanina, este produsă de o bacterie. Compania Monsanto a modificat genetic bacteria pentru a produce mai multă fenilalanină. Monsanto, care pe lângă culturile de plante modificate genetic produce şi acest îndulcitor, minte încă o dată şi ne asigură că aspartamul nu este nociv. Oamenii de ştiinţă care sunt sinceri recunosc că nu se ştie suficient despre procesul lui de obţinere, dar efectele sale nocive sunt evidente.

Compania producătoare a acestui îndulcitor artificial a avut doar în anul 1990 un profit de 996 de milioane de dolari. Aspartamul este un drog foarte sofisticat, care nu ar fi putut fi descoperit niciodată „accidental“. Chimistul despre care se spune că şi-a lins degetele atunci când lucra la un medicament împotriva ulcerului nu a fost intervievat niciodată. Oare de ce?

Efectul aspartamului este intensificat de prezenţa glutamatului şi a altor excitotoxine. O doză mică de aspartam adăugată la o doză mică de glutamat se transformă într-o doză şi mai toxică decât ar fi ele separat. Aspartamul a fost descoperit în cadrul companiei G.D. Searle din statul Illinois, SUA, companie care a mai produs în ultimele decenii şi alte substanţe periculoase ce sunt incluse în alimente (de exemplu, hormonul bovin de creştere RBGH). La început, aspartamul s-a folosit ca agent antiulceros. El se obţine din doi aminoacizi (fenilalanina şi acidul aspartic) şi metanol.


Mecanismul de acţiune al aspartamului


În urma procesului de metabolizare în corpul uman, aspartamul se descompune în: 50% fenilalanină, dicetopiperazină (DCP), aproximativ 40% acid aspartic, 10% metanol. Fenilalanina este un aminoacid care se găseşte în mod normal în creier. Persoanele care suferă de fenilcetonurie nu pot metaboliza fenilalanina. Aceasta conduce la acumularea unor niveluri foarte ridicate de fenilalanină în creier, care uneori pot fi chiar letale. Dr. Russell Blaylock specifică faptul că mai ales în anumite zone ale creierului se acumulează niveluri foarte ridicate de fenilalanină: hipotalamus, medula oblongata, corpus striatum. Pentru a susţine creşterea rapidă a fătului sunt necesari mulţi aminoacizi. Aminoacizii din venele fătului sunt de 4 ori mai mulţi decât în sângele mamei. Hrana naturală este un amestec complex de aminoacizi. Niciun aliment nu are unul sau doi aminoacizi izolaţi, aşa cum are aspartamul. Dr. Louis J. Elsas, profesor de pediatrie de la Universitatea Emory, a depus mărturie în faţa Congresului American: „Am petrecut 25 de ani în cercetări biomedicale, încercând să previn defectele de naştere cauzate de excesul de fenilalanină. Şi iată care este îngrijorarea mea: aspartamul este o neurotoxină şi o substanţă teratogenă binecunoscută, care în doze nedefinite încă, produce efecte adverse grave reversibile la adult, dar ireversibile în creierul fătului sau al copilului.” El a mai arătat că fenilalanina este mai bine metabolizată de către rozătoare decât de oameni. Aşa-numitele suplimente alimentare cu fenilalanină izolată, acid aspartic, acid glutamic şi alţi aminoacizi dicarboxilaţi sunt neuroexcitotoxine comercializate, fie dintr-o crasă ignoranţă, fie dintr-o răutate intenţionată. Ele fac exact opusul a ceea ce sunt destinate să facă. Fenilalanina izolată produce întreruperea transmiterii neuronale, subnutrirea creierului, neurotoxicitate, ceea ce duce la funcţionarea redusă a creierului, depresie, migrene etc. S-a estimat că din aproximativ 200 de milioane de americani care consumă anual aspartam, 20 de milioane nu pot metaboliza fenilalanina, şi această incapacitate genetică există în special la copii, conducând în timp la retardare mintală. Acest lucru înseamnă un risc de retardare pentru milioane de copii.

Dr. William M. Pardridge de la UCLA a declarat că un tânăr care bea peste 4 băuturi răcoritoare dietetice pe zi are un nivel incredibil de ridicat al fenilalaninei. Acidul aspartic (ASP) este al doilea aminoacid din aspartam, existent în proporţie de 40%. Acest aminoacid, atunci când este izolat, este o excitotoxină, excitând neuronii până la distrugerea lor completă. La fel ca formaldehida, aspartamul este un agent care distruge cromozomii. Pericolele neurologice pentru făt sunt evidente. Distrugerile cromozomiale din corpul mamei pot fi moştenite de copil şi toate generaţiile viitoare sunt în pericol prin moştenirea distrugerilor cromozomiale, dar şi prin vătămarea ovulelor potenţiale (în cazul fătului de sex feminin), datorită consumului de aspartam al mamei în timpul sarcinii. Dicetopiperazina (DCP) apare prin descompunerea aspartamului. Alături de molecula intactă de aspartam, ea este responsabilă pentru cea mai masivă epidemie de tumori pe creier apărută vreodată. Dr. John W. Olney a observat că DCP produce în intestine un compus similar cu N-nitrozoureea, o puternică substanţă chimică ce determină tumori cerebrale. Unii cercetători spun că DCP se formează după ingerarea aspartamului. Dr. Blaylock spune că DCP se formează în produsele lichide care conţin aspartam, în urma unei depozitări îndelungate.

În 1987, toxicologul dr. Jacqueline Verrett, în mărturia ei în faţa Senatului American, arată că DCP este implicată şi în apariţia şi dezvoltarea de polipi uterini şi în modificările colesterolului în sânge. Metanolul (alcoolul metilic) se metabolizează prin oxidarea aspartamului şi formează formaldehida, şi apoi acidul formic (acesta se acumulează treptat în organism şi inhibă metabolismul oxigenului). Metanolul se obţine la nivelul intestinului subţire, atunci când gruparea metil din aspartam întâlneşte enzima chimotripsină. Formaldehida este o neurotoxină letală care interferează în procesul de replicare a ADN-ului şi determină efecte teratogene. Intoxicarea cu alcool metilic şi formaldehidă generează o serie de boli degenerative cumulative precum şi anomalii funcţionale în organism. Asociaţia pentru Protecţia Mediului (EPA) spune: „Metanolul este o otravă cumulativă pentru că, o dată ingerată, se elimină foarte greu din organism. În corp, metanolul este oxidat şi se descompune în formaldehidă şi acid formic: ambele sunt extrem de toxice.“ De aceea, EPA recomandă o doză-limită de consum de metanol, de 7,8 mg/zi. Însă 1 l de băutură dietetică îndulcită cu aspartam conţine în jur de 56 mg de metanol! Dr. Woodrow Monte precizează: „Cei care consumă o cantitate foarte mare de băuturi aşa-zis dietetice zilnic, ingerează 250 mg de metanol pe zi, adică de 32 de ori mai mult decât limita admisă pe zi, stabilită de EPA. „Metanolul natural este prezent în anumite fructe şi legume (de exemplu, în roşii), dar el nu se găseşte niciodată izolat de etanol şi pectină, acestea din urmă împiedicând metanolul să fie metabolizat în formaldehidă şi în acid formic, ambele fiind toxine letale. Metanolul sintetic este o otravă letală. Doza letală este de 1 ml/kg corp! O absorbţie de 50 până la 100 ml este mortală pentru om, deşi există cazuri în care moartea a survenit la mai puţin de 30 ml. Conţinutul de metanol în aspartam este de 1.000 de ori mai mare decât cel din alimentele obişnuite, conform publicaţiei americane Medical World News din anul 1978. În plus, metanolul din aspartam este „metanol pur“, care nu se găseşte ca atare în natură. Metanolul din natură este întotdeauna în amestec cu etanolul şi cu alţi compuşi, care îi scad concentraţia atunci când metanolul este eliberat în organismul uman.

Este suficient ca sticlele de Coca-Cola sau Pepsi-Cola light să rămână mai multe ore într-un depozit sau într-un vehicul fără răcire şi expus la soare, pentru ca ele să devină extrem de toxice. Mii de containere de băuturi light au fost trimise militarilor care au participat la operaţiunea Furtună în Deşert. Navetele de băuturi carbogazoase au rămas timp de săptămâni întregi în containere, la o temperatură ambiantă de peste 40 de grade C. Numeroşi soldaţi au manifestat diverse tulburări, identice cu simptomele otrăvirii cu aspartam.

Simptomele otrăvirii cu metanol includ: dureri de cap, acufene, ameţeală, greaţă, tulburări gastrointestinale, slăbiciune, vertigo, frisoane, pierderi de memorie, amorţeala membrelor, tulburări de comportament. Cele mai cunoscute probleme ale otrăvirii cu metanol sunt tulburările de vedere: pierderea treptată a vederii, înceţoşarea vederii, restrângerea progresivă a câmpului vederii, întunecarea vederii, vătămarea retinei, iar în final, orbirea. Datorită lipsei unor enzime-cheie, oamenii sunt mult mai expuşi la efectele toxice ale metanolului decât animalele. De aceea, testele cu aspartam şi metanol realizate pe animale nu reflectă în mod corect pericolele acestor substanţe asupra oamenilor. Mai mult decât atât, formaldehida este recunoscută ca fiind un activator puternic, care face ca proteinele străine să fie recunoscute de către sistemul imunitar ca antigene şi care activează răspunsuri imunitare de distrugere a lor. Din cauza acestei acţiuni auxiliare a ei, formaldehida este inclusă în multe vaccinuri. Abilitatea formaldehidei de a crea antigenicitate, în special în combinaţie cu moleculele de aspartam este atât de mare, încât produce reacţii grave autoimune ale ţesuturilor deformate de polimerizare a formaldehidei. Sistemul imunitar se întoarce împotriva propriilor ţesuturi şi astfel apare lupusul eritematos (o boală cronică ce se manifestă prin inflamaţie, durere şi leziuni ale ţesuturilor din întregul organism. Lupusul este o boală autoimună, în care sistemul imunitar al bolnavului nu reuşeşte să facă diferenţa între ţesuturile proprii şi intruşi, atacându-le). Aspartamul denaturează ţesuturile fetale, creând stimuli antigenici, care atrag distrugerea lor de către sistemul imunitar. Această încheiere a sarcinii poate fi atât de rapidă, încât mama nu are timp să observe diferenţa dintre întârzierea menstruaţiei şi avort. În afară de pericolul de a genera atacul din partea sistemului imunitar al mamei, aspartamul atacă direct şi fătul. Un exemplu bun este sindromul alcoolului fetal. Chiar şi consumul moderat de băuturi cu aspartam al mamei aduce fătului grave prejudicii pe viaţă. Apar diformităţi care marchează bebeluşul pentru întreaga viaţă, invaliditate şi lipsa acuităţii mintale la copiii care supravieţuiesc intoxicaţiei alcoolice uterine. Intoxicaţia cu alcool metilic este de 50 de ori mai puternică decât intoxicaţia cu alcool etilic (din băuturile alcoolice), iar intoxicaţia cu formaldehidă este de 5.000 de ori mai puternică.

Asamblate cu grijă în molecula de aspartam, aceste neurotoxine sunt de 20.000 de ori mai puternice decât băuturile alcoolice. Datorită extremei toxicităţi a aspartamului, chiar şi dozele mici sunt extrem de distructive, vătămând sistemul nervos al fătului şi structurile legate de acesta. Vederea şi auzul sunt şi ele afectate. Toate ţesuturile sunt vătămate, căci dincolo de efectele neurologice de intoxicare, alcoolul metilic este cea mai puternică bază organică din organismul viu şi este şi un agent de polimerizare. Nu există scăpare în faţa acestei otrăviri, ea fiind obligatoriu metabolizată de către enzima alcooldehidrogenază a alcoolului metilic în formaldehidă, transferându-se 75% în citosol (citoplasmă) şi 25% în mitocondrie.


Capacitatea chelatoare a aspartamului

 

În limba latină chelate înseamnă gheară, iar în chimie, prin substanţă chelatoare se înţelege o substanţă chimică ce reţine alte substanţe chimice, cel mai adesea metale. Unul dintre motivele pentru care FDA a respins la început aprobarea aspartamului este puternica sa activitate chelatoare, prin care extrage rapid metale toxice sau netoxice şi le transportă în întregul organism (extrage chiar metale pe care în mod normal corpul le-ar respinge în timpul digestiei şi le-ar elimina rapid). Apare, de exemplu, pericolul de otrăvire cu plumb al creierului şi al altor organe. Multe dintre metalele pe care NutraSweet le poartă prin întregul nostru organism sunt la fel de toxice ca plumbul. Acidul aspartic se combină (formează chelaţi) cu cromul (un element necesar pentru funcţionarea corectă a glandei tiroide). Persoanelor care consumă mari cantităţi de aspartam li se poate atribui, după o anumită perioadă de timp, un diagnostic fals – boala Basedow-Graves –, pentru tratarea căreia, bolnavul este supus unei terapii alopate prin iradierea glandei tiroide, fără a se trata cauza reală!!!

 

Efectele nocive ale acestei toxine au determinat apariţia unei noi boli: boala aspartamului

Când pacienţii care se plâng de simptomele asociate aspartamului încetează să mai consume produsele care conţin aspartam, simptomele dispar, dar ele revin atunci când persoana începe din nou să consume aspartam. Mulţi medici se referă la această simptomatologie ca fiind „boala aspartamului“. Simptomele pot apărea imediat, gradat sau pot degenera în boli cronice. Dr. Lendon Smith a declarat că o mare parte a populaţiei suferă de efectele secundare asociate aspartamului, deşi nu au nici cea mai vagă idee de ce medicamentele, suplimentele şi plantele nu le vindecă simptomele. Apoi, există şi consumatori de aspartam care nu „par“ să sufere deloc de reacţii imediate. Aceştia însă sunt susceptibili de a dezvolta afecţiuni pe termen lung. Conform unui raport din 1994 de la Departamentul de Sănătate şi Servicii Umane (DHHS) din SUA, multe dintre bolile cauzate de aspartam sunt foarte serioase, consumul lui în cantităţi mari putând duce şi la deces. Faţă de ceilalţi aditivi care se folosesc până în prezent, acest îndulcitor a înregistrat cele mai multe plângeri (80-85% din totalul de plângeri) din partea consumatorilor. Consumul de aspartam generează următoarele afecţiuni:

 

LA NIVELUL OCHILOR

• conjuctivită

• dilatarea pupilei

• sindrom exoftalmic; umflarea ochilor

• iritaţii, durere şi presiune oculară

• orbirea treptată a unuia sau a ambilor ochi

• probleme la folosirea lentilelor de contact

• reducerea lichidului lacrimal

• cecitate, scăderea vederii şi/sau alte probleme  de vedere, cum ar fi: înceţoşare, fulgerări luminoase, viziunea unui tunel, pete sau linii.

 

LA NIVELUL URECHILOR

• intoleranţă severă la zgomot

• probleme cu auzul, pierderea auzului

• tinitus (ţiuituri în urechi)

 

LA NIVEL NEUROLOGIC

• ameţeală, clătinare din picioare, mers instabil, probleme de echilibru

• amorţeli ale extremităţilor, dureri ale extremităţilor

• artrită

• atacuri cerebrale parţiale sau complexe

• atacuri de panică

• confuzie

• convulsii

• crize de apoplexie

• crize epileptice

• durere locală, slăbiciune în membre

• dureri ale încheieturilor şi articulaţiilor

• dureri de cap, migrene, unele chiar acute (femeile sunt mult mai vulnerabile)

• dureri faciale atipice

• dureri generalizate

• dureri musculare şi la nivelul scheletului

• febrilitate

• halucinaţii

• hiperactivitate acută şi nevoia de a mişca încontinuu din picioare

• hiperactivitate la copii sau adulţi

• incapacitate de concentrare, pierderea memoriei, tulburări de gândire

• îngreunarea vorbirii, dificultăţi de vorbire, dicţie neclară

• leşin, inconştienţă şi comă

• modificarea formei şi a texturii sânilor

• parestezie şi amorţeala membrelor

• retardare la copii

• senzaţie de greutate în corp

• spasme musculare

• tremurături ale muşchilor

• tremurături severe

• tulburări neurologice

• umflarea diferitelor părţi ale corpului

 

LA NIVEL PSIHOLOGIC/PSIHIATRIC

• agresivitate

• anxietate

• depresii moderate până la severe (deoarece scade nivelul de serotonină)

• fobii

• insomnie, somnolenţă, probleme de somn

• iritabilitate

• modificări de personalitate

• oboseală accentuată

• schimbări rapide în calitatea şi intensitatea dispoziţiei

 

LA NIVELUL PIEPTULUI

• aritmie

• dispnee

• dureri în piept

• hipertensiune

• modificări ale presiunii sanguine

• palpitaţii, tahicardie

• respiraţie astmatică

• respiraţie scurtă datorită modificării poziţiei

 

LA NIVEL GASTROINTESTINAL

• balonare

• constipaţie

• crampe

• diaree, uneori cu cheaguri de sânge

• durere şi dificultăţi la înghiţire

• dureri abdominale

• greaţă, vomă

• modificarea apetitului

• modificarea sensibilităţii gustative

• modificări în greutate

• probleme ale sinusurilor

• probleme de salivare

• sete persistentă şi reţinerea apei în organism

• sialoree

• tendinţă de a mânca şi a bea excesiv

• tuse cronică

• urme de sânge în vomă sau fecale

• uscarea gâtului, dureri de gât

 

LA NIVELUL PIELII

• la nivelul pieptului, agravarea alergiilor respiratorii (de exemplu, astmul)

• eczeme

• înroşirea feţei

• leziuni dermatologice

• reacţii alergice în regiunea gurii şi a buzelor

• senzaţii de mâncărime, fără erupţii cutanate

• urticarie şi alte probleme de piele

 

LA NIVEL ENDOCRIN ŞI METABOLIC

• accelerează şi generează apariţia diabetului la persoanele care sunt susceptibile la diabet, dar care nu ar fi dezvoltat niciodată această boală dacă nu consumau aspartam

• accelerează procesele clinice ale diabetului

• adenopatie

• agravarea hipoglicemiei

• agravează şi simulează retinopatia şi neuropatia diabetică

• diverse tulburări metabolice, anemie

• căderea părului sau subţierea lui

• agravarea complicaţiilor diabetice: retinopatie, cataractă, neuropatie şi gastropareză

• crampe în perioada dintre ciclurile menstruale

• creşte apetitul pentru carbohidraţi

• creşterea gradată în greutate

• diabet şi complicaţii ale diabetului

• dificultăţi în timpul sarcinii

• dismenoree

• hematurie

• hiperglicemie sau hipoglicemie

• modificarea coloraţiei unghiilor şi a pielii

• modificarea mirosului corporal

• modificări ale aspectului părului şi unghiilor

• modificări ale transpiraţiei

• noduli

• obezitate

• pierderea şi modificarea gustului

• probleme şi modificări menstruale

• produce un control scăzut asupra diabetului la pacienţii care iau insulină sau antidiabetice orale

• scăderea bruscă în greutate

 

LA NIVEL UROGENITAL

• impotenţă

• reducerea funcţiei sexuale

• tulburări sexuale

• dificultăţi de urinare

• modificări ale cantităţii urinei

• probleme urogenitale

• urinare frecventă şi senzaţie de arsură

 

ALTE TULBURĂRI

• modificarea temperaturii corpului

• probleme cu dantura

• probleme nespecifice

• scăderea imunităţii, sensibilitate crescută la infecţii

• sete excesivă, retenţia de lichide, umflarea picioarelor

 

CELE MAI GRAVE EFECTE

• comportament agresiv

• creşterea incidenţei cancerului, precum şi a gradului de malignitate a tumorilor pe creier

• defecte la naştere (incluzând retardarea mintală) şi avorturi spontane (nu doar în cazul în care mama a consumat aspartam, ci atunci când şi tatăl a consumat)

• dependenţa de aspartam şi apetitul exagerat şi incontrolabil faţă de dulciuri

• depresii severe

• hiperactivitate la copii

• moarte subită

• schizofrenie

• tendinţe suicidare

• ulcer peptic

• vătămarea iremediabilă a creierului

 

BOLI CAUZATE DE ASPARTAM

• boala Alzheimer

• boala Basedow-Graves

• boala Lyme

• boala Ménière

• boala Parkinson

• deficit de atenţie

• epilepsie (forma „grand mal“ şi „petit mal“)

• fibromialgie

• hipotiroidie datorată mercurului din plombele dentare

• limfom malign non-Hodgkin

• limfom la nivelul creierului (este o tumoare cu o rată foarte crescută de mortalitate, fiind asociată cu consumul de aspartam)

• lupus eritematos diseminat

• retardare mintală

• scleroză laterală amiotrofică

• scleroză multiplă

• sensibilitate crescută la amalgamurile dentare cu mercur

• sindromul oboselii cronice

• sindromul de mialgie eozinofilică (EMS)

• tumori cerebrale, ale glandei tiroide, mamare, pancreatice, testiculare, ovariene, uterine, adenomuri ale glandei pituitare, tumori uterine.

 

Aspartamul modifică nivelul de aminoacizi din sânge, blocând sau scăzând nivelul de serotonină, tirozină, dopamină, norepinefrină şi adrenalină. Apar astfel tulburări emoţionale, cum ar fi depresia. Chiar şi o singură doză de aspartam creşte semnificativ nivelul de fenilalanină din sânge. Aceste tulburări încetează imediat după eliminarea aspartamului din dietă. Dacă unor persoane cu deficienţe genetice li se administrează aspartam, ele pot manifesta dureri de cap, insomnie, depresie, atitudini ostile, anxietate şi alte reacţii negative. Nu este de mirare că medicamentul Prozac înregistrează vânzări extrem de mari… pentru că el tratează toate aceste tulburări! Este tipic ca simptomele intoxicării cu aspartam să nu poată fi detectate de testele obişnuite de laborator sau de razele X. Tulburările şi bolile pot fi de fapt semnele intoxicării cu aspartam. Deşi există un număr foarte mare şi în continuă creştere de atacuri de apoplexie produse de aspartam, Fundaţia Americană pentru Tratarea Epilepsiei promovează practic aspartamul. La Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) au fost monitorizate 80 de persoane care suferiseră anterior atacuri de apoplexie după ingerarea de aspartam. Institutul de Nutriţie Comunitară a concluzionat, în urma acestui program de supraveghere: „Aceste 80 de cazuri se potrivesc perfect definiţiei generale date de FDA riscului iminent asupra sănătăţii publice, fapt care ar necesita imediata retragere de pe piaţă a produsului în cauză.” Institutul de Cercetare a Cancerului din SUA a descoperit o creştere a incidenţei tumorilor maligne la nivelul creierului, în anii care au urmat obţinerii licenţei aspartamului pentru băuturi (după 1983). Una dintre plângerile cele mai frecvente ale victimelor aspartamului este pierderea memoriei. Ca o ironie, în 1987, compania G.D.Searle căuta să descopere un medicament pentru a combate sindromul pierderii de memorie cauzat de distrugerile provocate de aminoacizii cu rol excitator. Trei persoane din cinci care consumă acest îndulcitor au migrene, iar G. D. Searle (compania producătoare) este de părere că rata efectelor negative este nesemnificativă în comparaţie cu milioanele de doze de băuturi cu aspartam, consumate zilnic de atâţia oameni la nivel planetar şi de aceea aspartamul este indicat ca înlocuitor al zahărului.

Aspartamul distruge procesul de fertilizare prin faptul că ruinează răspunsul sexual al femeii şi induce disfuncţii sexuale la bărbat. Mai mult decât atât, aspartamul întrerupe dezvoltarea fătului prin avort sau generează defecte din naştere. Aspartamul distruge structura ADN-ului fătului, punând un stigmat pe generaţiile care vor urma. Proprietăţile aspartamului de inducere a avortului sunt inerente datorită structurii sale.

 

Aspartamul este inclus în planul conspiraţiei planetare care vizează un genocid biologic

 

Anual, tone de aspartam sunt deversate în mod deliberat şi în deplină cunoştinţă de cauză, în ce priveşte efectele devastatoare pe care le produce, către populaţia planetei. Prin falsificarea şi denaturarea documentelor, prin informarea eronată, oamenii sunt încurajaţi să utilizeze această substanţă, toate aceste lucruri făcând parte dintr-o imensă conspiraţie criminală planetară. Continuarea acestei acţiuni este încurajată de interesele pentru profiturile enorme, obţinute de companiile producătoare de aspartam şi din industria farmaceutică şi medicală, care promovează acest îndulcitor, pentru ca apoi să trateze oamenii afectaţi de efectele lui. Dacă reuşim să rupem doar o verigă din lanţul vicios al toxinelor, prezentând realitatea şi efectele dezastruoase ale acestora, oamenii încep să gândească: „Dacă m-au minţit în legătură cu această problemă, recomandându-mi acest medicament, care iată, mi-a făcut rău, atunci mă întreb care este adevărul cu restul lucrurilor?“ Şi atunci, oamenii încep să îşi pună întrebări despre mai multe lucruri. Chiar dacă la început iese la iveală doar un singur adevăr, acesta deschide poarta pentru o trezire a conştiinţelor şi pentru vindecarea reală a oamenilor. Folosirea aspartamului este o otrăvire în masă a populaţiei mondiale. Fiecare metabolit al aspartamului are o toxicitate foarte mare şi el a fost declarat foarte periculos pentru consumul uman. În prezent se fac eforturi în întreaga lume de a se stopa otrăvirea populaţiei cu aspartam. Toţi oamenii trebuie să ştie că aspartamul interacţionează cu toate medicamentele şi vaccinurile, deci cât timp un pacient consumă aspartam, niciun medicament pe care îl ia nu este sigur.

 

Extras din lucrarea: ENCICLOPEDIA ADITIVILOR

14.10.2014

Efectele dezastruoase ale vaccinării asupra creierului uman



Prin substanțele și aditivii utilizați în vaccinuri se urmărește distrugerea treptată a creierului uman și controlul mental al populației vaccinate

Făcând parte din marea gamă a produselor farmaceutice de sinteză, vaccinurile ocupă o poziție aparte, având în vedere că ele sunt destinate ființelor umane sănătoase. Industria farmaceutică câștigă anual sume exorbitante din comercializarea vaccinurilor prin intermediul unei publicități abile, omițând de cele mai multe ori să prezinte efectele secundare dezastruoase pe care vaccinurile le pot declanșa.

În ultimii ani, numeroși medici și oameni de știință au tras semnale de alarmă în privința pericolului real pe care îl reprezintă vaccinarea. Degenerare neurologică, afectarea structurii creierului și funcțiilor acestuia, reacții autoimune exagerate care pot produce chiar și decesul, sunt câteva dintre consecințele dramatice care au apărut în urma vaccinării.

Mai mult decât atât, în prezent o echipă de cercetători lucrează la creearea unui vaccin care poate altera centrii emoționali din creier, creându-se astfel premizele implementării unui plan de control mental al populației vaccinate.

Vaccinurile aflate în uz conțin toxine extrem de puternice

Vaccinurile sunt compuse din agentul împotriva căruia este menit vaccinul și o substanță ajutătoare care stimulează imunitatea, făcând sistemul imunitar să reacționeze cât mai intens și pentru cât mai mult timp. Printre cei mai întâlniți aditivi „ajutători” din vaccinuri se află mercurul, derivații acestuia cum ar fi thimerosalul, compușii de aluminu și monoglutamatul de sodiu.

Numeroase studii au demonstrat că aluminiul combinat (în special cu fluorul) devine extrem de nociv pentru creier, unde se acumulează și condiționează creierul să aibă o reacție autoimună exagerată.

De fiecare dată când vaccinul pe care îl primim declanșează un răspuns al sistemului imunitar, se declanșează de asemenea și un răspuns inflamator. Având în vedere că sistemul imunitar al creierului este strâns legat de cel al trupului, cele două se activează concomitent.

Atunci când trupul este invadat de un agent patogen natural, răspunsul imunitar diminuează după o perioadă de timp relativ scurtă, pe când în cazul unei singure vaccinări creierul poate rămâne într-o stare de hiper activare imună continuă pe o perioadă de doi ani de zile. În cazul în care sistemul imunitar este activat curând de un alt vaccin, rezultatele pot fi devastatoare. Următorul vaccin pe care îl vom primi va accentua și va declanșa din nou reacția inflamatoare de la nivelul creierului, care va elibera excitotoxine, acid glutamic (sau glutamat, extrem de toxic pentru creier atunci când se află înafara celulelor) și acid chinolinic.

Un mare număr de enzime sunt afectate de vaccinuri care conțin mercur sau aditivul derivat thimerosal, inflențând astfel negativ atât structura creierului cât și capacitatea acestuia de a echilibra nivelul de glutamat. Aceasta va declanșa excitotoxicitatea, va mări numărul de radicali liberi, va inhiba enzimele importante din creier și va dezechilibra ADN-ul. Conform doctorului american Joseph Mercola, vaccinurile împotriva gripei (Flulaval, Fluvirin, Fluzone, Afluria CSL) conțin suficient de mult mercur pentru a produce toate aceste dezechilibre.

La aceste efecte secundare profund nocive putem adăuga faptul că, potrivit studiilor medicale existente la ora actuală, 60% din vaccinuri sunt contaminate cu viruși străini sau compuși virali. Aceste fragmente virale pot declanșa inflamarea cronică a creierului precum și excitotoxicitate. Conform unor studii medicale realizate de doctorul Joseph Mercola, virusurile vii conținute în vaccinuri pot pătrunde la nivelul creierului, unde pot rămâne pentru totdeauna, determinând distrugerea treptată a țesuturilor fără simptome evidente pentru o lungă perioadă de timp. Aceasta poate conduce la degenerarea creierului și inflamarea sa, care sunt în mod clasic asociate cu bătrânețea.

 Unele cadre medicale au evidențiat toxicitatea thimerosalului prezent în vaccinuri

„Numărul de cazuri care atestă legătura certă între autism și mercur sunt semnificative din punct de vedere statistic. Puteți să le întoarceți pe toate părțile. Ele sunt liniare și semnificative din punct de vedere statistitc.” Dr. William Weil, Academia de Pediatrie

„S-a ajuns într-o situație în care rezultatele acestor studii trebuie să fie asumate și chiar dacă această comisie decide că nu există nicio asociere [n.n. între vaccinuri și autism] și această informație este făcută publică, rămân totuși rezultatele studiilor care vor fi preluate de către alții și vor fi utilizate în alte scopuri pentru care acest grup nu este responsabil. Sunt foarte îngrijorat în legătură cu aceasta. Mai ales pentru că eu consider că este prea târziu să se mai poată face ceva. Mandatul meu, poziția mea în acest grup mă obligă să mă asigur că, la sfârșitul zilei, 100 000 000 de oameni sunt vaccinați, atât anul acesta cât și mulți ani de acum înainte și că vom fi nevoiți să folosim vaccinuri care conțin thimerosal, dacă nu se petrece vreun miracol și nu este găsită o alternativă mai bună.”  Dr. John Clements, consilier pe probleme de vaccinare în cadrul Organizației Mondiale a Sănătății

În ciuda faptului că industria farmaceutică a făcut în ultimii ani numeroase afirmații controversate asupra faptului că vaccinurile nu mai conțin thimerosal, dacă citim cu atenție prospectele, acest aditiv este conținut de majoritatea covârșitoare a vaccinurilor de pe piață.

Populației, care este convinsă prin propaganda susținută a industriei medicale să primească aceste vaccinuri extrem de toxice, îi sunt ascunse efectele secundare dezastruoase ale aditivilor conținuți de acestea. De exemplu, vaccinul Gardasil împotriva virusului HPV, pe care îl primesc numeroase femei din lumea întreagă, a fost aprobat în ciuda faptului că prezintă numeroase efecte adverse deoseobit de grave și chiar poate conduce la deces.

 Gardasil, un vaccin controversat cu efecte secundare deosebit de grave

De la aprobabarea sa acum șapte ani, sute de femei s-au îmbolnăvit grav, devenind de nerecunoscut în urma vaccinării cu Gardasil, altele au murit ca urmare a răspunsului imun exagerat pe care vaccinul l-a declanșat în creierul lor. Conform unui raport al Centrului de Vaccinare Națională din SUA, citat într-un articol de către compania de presă CBS în anul 2009, în medie, în anii 2008 și 2009, 29 de femei au murit în urma primirii vaccinului Gardasil.

Unele din efectele secundare ale controversatului Gardasil sunt: tromboză, febră, grețuri, vărsături, atacuri cerebrale, avorturi spontane, sindromul Guillain Barre (paralizie), afecțiuni ale inimii, probleme neurologice determinate de un răspuns autoimun exagerat, moarte.

Gabby Attkins, o studentă eminentă a cărei sănătate s-a deteriorat extrem de mult în urma vaccinării cu Gardasil, afirma într-un interviu pentru CBS, în anul 2009: „Era ca o modă între prietenele mele și am zis că sigur ne facem vaccinul. Ne-am simțit aproape presate să facem asta din cauza publicității insistente care i se făcea.” Tânăra s-a îmbolnăvit din ce în ce mai grav după fiecare vaccin dar nu a știut ce are până când neurologul său, Dr. Dwight Lindholm nu a bănuit că ar putea fi vorba despre efectele secundare ale vaccinului Gardasil. „Părerea mea este că prea multe persoane prezintă efecte secundare pe termen lung”, a declarat acesta.

Centrul de Vaccinare Națională, o organizație privată din SUA, a comparat efectele secundare ale Gardasil cu cele ale unui alt vaccin (împotriva meningitei), destinat de asemenea unui segment tânăr al populației. Rezultatele au arătat că vaccinul Gardasil a înregistrat de trei ori mai multe efecte secundare, mai mult de 5 000, ceea ce înseamnă cu 30 % mai ridicate decât în cazul celuilalt vaccin.

În același articol CBS, Chris Tarsell, tatăl unei tinere care a murit la trei săptămâni după ce a primit al treilea vaccin Gardasil, a declarat că dacă ar fi fost informați ar fi putut preveni nenorocirea.

Barbara Loe Fisher, cofondator al Centrului de Vaccinare Națională a afirmat: „Cunoaștem în urma acestui studiu că există mai multe reacții adverse și decese asociate vaccinului Gardasil decât în cazul oricărui altuia care este dat aceluiași grup de vârstă. Este iresponsabil să nu luăm atitudine.”

Într-un articol intitulat Moartea survenită după vaccinarea cu Gardasil: cauzală sau întâmplătoare?, publicat în revista Dezbaterea afacerilor farmaceutice, doctorii Chris Shaw și Lucija Tomljenovic au examinat mostre preluate din creierele unor tinere decedate, în vârstă de 19 și 14 ani. Aceștia au descoperit prezența HPV-16-L1, unul dintre antigenii (substanță care declanșează răspunsul autoimun) care sunt folosiți atât pentru Gardasil cât și pentru Cervarix, descoperind particule ale acestuia în vasele de sânge ale creierului. Unele dintre aceste particule aderaseră la pereții vaselor de sânge deși teoretic acest antigen nu are ce căuta în țesuturile creierului.

În ciuda acestor mărturii, la care se adaugă multe altele, prezente pe site-urile speciale de internet aparținând victimelor Gardasil, Compania farmaceutică Merk (producătoarea Gardasil), CDC (Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor) și FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente) refuză să scoată produsul de pe piață susținând că „beneficiile vaccinului depășesc efectele secundare”. Contrar acestor afirmații, vaccinul Gardasil rămâne în continuare controversat: începând cu aprobarea sa, care nu corespunde normelor de siguranță legale și culminând cu lipsa acută de informare și transparență.

Este important să remarcăm asocierea unui anumit segment al populației și anume fetele și femeile tinere cu acest vaccin criminal. La o cercetare mai atentă ne putem pune întrebarea dacă nu cumva vaccinarea cu Gardasil este un gen de experiment științific morbid asupra ființelor umane care ar putea deveni în viitor mamele noilor generații? Având în vedere scopul așa-zișilor „iluminați” de a crea o nouă ordine mondială pe această planetă, în care ființele umane să fie transformate în sclavi robotizați, care să muncească  fără crâcnire pentru elite, nu este exclus să se încerce „programarea” generațiilor umane viitoare prin controlul și dezechilibrarea sănătății femeilor și tinerelor din prezent.

Oricât de science fiction ar suna, ipoteza experimentelor științifice asupra femeilor tinere cu intenția de a le influența scoarța cerebrală prin intermediul vaccinurilor merită să fie investigată cu atenție. Din acest punct de vedere este important să menționăm exemplul unei boli misterioase, neurologice, care a afectat creierul mai multor femei din statul Philadelphia, SUA.

 O nouă boală cerebrală misterioasă ar putea fi provocată de vaccinarea experimentală a populației

În anul 2013, mai multe femei tinere au ajuns la spital acuzând stări de confuzie, halucinații severe, pierderea controlului asupra mișcărilor trupului, pierderea controlului asupra propriilor emoții. Stările se agravau până când pacientele deveneau catatonice, având nevoie să fie intubate pentru a putea respira. În medie, boala nu dura mai mult de câteva luni, femeile revenindu-și, cel puțin aparent, pentru a putea povesti îngrozite coșmarul prin care trecuseră din cauza acestei boli.

„Într-un moment plângeam în hohote pentru ca în următorul să izbucnesc în râs. Corpul meu avea mișcări ciudate, de exemplu, mâinile îmi rămâneau întinse în față. Aveam un comportament relativ normal pentru ca apoi să încep să halucinez și să insist că tatăl meu m-a răpit. Doctorii le-au spus părinților mei că am creierul în flăcări.” Susannah Cahalan

„Eram foarte paranoică și maniacă, îmi puteam da seama că ceva nu era în regulă cu mine. Aveam halucinații cu camioane care mă urmăreau.” Emily Gavighan

„Fiica mea s-a zbătut între viață și moarte pentru săptămâni întregi. O pierdeam, iar asta era ceva peste puterile mele de a controla.” Bill Gavighan, tatăl lui Emily

În urma investigațiilor medicale, s-a descoperit că nu era vorba de o afecțiune psihică ci de una neurologică, având drept sursă inflamarea creierului. Medicii au numit fenomenul Encefalita Receptoare Anti-NMDA (cu alte cuvinte, anticorpii au atacat țesuturi din creier provocând inflamarea acestora). Totuși, cadrele medicale au afirmat că nu cunosc cu exactitate cauza bolii și că pot doar bănui ce anume a produs-o.

Atât selectivitatea acestei boli misterioase (au fost afectate doar femeile tinere de pe o arie redusă), cât și simptomele care seamănă izbitor cu un răspuns autoimun declanșat în urma vaccinării, i-au făcut pe mulți să afirme că „noua boală” este rezultatul unui criminal experiment de vaccinare. Având în vedere că o boală determinată de un răspuns autoimun exagerat în mod normal nu dispare după câteva luni, unii cercetători au afirmat că ar putea fi vorba, de fapt, despre o afectare a creierului produsă de bacteriofagi creați în laborator, care ar fi fost introduși în mod intenționat în organism prin intermediul vaccinurilor. Aceste microorganisme având o structură destul de simplă pot altera anumiți centrii nervoși ai creierului, în special centrii emoționali, determinând simptomele dramatice descrise în cazurile din Philadelphia.

Această ipoteză îngrijorătoare nu a fost demonstrată deocamdată, însă ea nu este imposibilă. Oricât de neverosimil poate să pară, la ora actuală există o serie de cercetări stranii care vizează descoperirea unor vaccinuri ce ar putea influența răspunsul centrilor nervoși din creier, în vederea alterării reacțiilor emoționale ale ființelor umane.

 O viziune stranie asupra viitorului omenirii prin intermediul unui vaccin creat pentru a influența centrii emoționali din creier

În urmă cu câțiva ani, profesorul neurobiolog Robert Sapolsky de la Universitatea Stanford anunța că lucrează împreună cu echipa sa la un antidot împotriva stresului – o substanță modificată genetic care va putea fi introdusă în trup prin vaccinare. Acest vaccin anti-stres, spun cercetătorii, va elimina necesitatea terapiilor de relaxare cum ar fi, de exempu, meditația sau exercițiile fizice.

Sapolsky a adaptat un virus herpetic care să transporte gene pentru protecție neurologică în profunzimea creierului, pentru a neutraliza astfel hormonii secretați în perioadele de stres, înainte ca aceștia să devină nocivi. În anul 2012, echipa de cercetători anunța că experimentele efectuate pe cobai au dat deja rezultate, însă este nevoie de mai mulți ani ca vaccinul să fie pregătit pentru a putea fi testat pe oameni.

„Vaccinul anti-stress ar putea schimba societatea” a afirmat Sapolsky, binecunoscut pentru viziunea sa materialistă și evoluționistă.

„La oameni, acest virus modificat genetic va scurt-circuita răspunsul creierului în urma stresului.”„Te va lăsa mai proaspăt și gata de a face față unei noi amenințări, astfel încât să-ți poți menține dinamismul dar cu un calm focalizat în loc de o proastă dispoziție.” Oricât de tentantă poate să pară această posibilitate, în realitate ea este o manipulare biologică total lipsită de discernământ ce conduce la alienare, anestezie emoțională și deschide larg poarta către manevrarea ființelor umane și transformarea lor în sclavi robotizați.

Vaccinul antistres al viitorului blochează apariția unor reacții naturale de oboseală, de refuz, de respingere sau chiar de iritare, ce ne semnalează un exces, o depășire forțată a limitelor pe care deocamdată le avem. Devenind insensibili la aceste semnale ale trupului, nu facem decât să ne îndepărtăm tot mai mult de echilibrul natural. Dincolo de pretențiile înfumurate ale așa-zișilor oameni de știință, acest vaccin nu reprezintă în niciun caz o soluție. Stresul arhiprezent în societatea în care trăim nu arată incapacitatea noastră biologică de a face față provocărilor vieții, ci lipsa noastră de maturitate interioară și faptul că societatea ne impune un ritm și o direcție aflate în dezacord cu legile firii. (De altfel, într-o societate sănătoasă oameni cu astfel de idei nu ar fi fost nicidecum considerați savanți și nu s-ar fi alocat sume consistente pentru a sponsoriza asemenea cercetări dubioase, vădit neghioabe.)

Fără îndoială că docilitatea și robotizarea pe care ar putea să le genereze un astfel de vaccin, doar în aparență inofensiv, ar schimba în rău nu doar societatea ci și rasa umană.

12.10.2014

Aspartamul – otrava dulce


Aspartamul este o neurotoxină periculoasă, un factor cancerigen pentru creier, susţinând formarea de astrocitoame, adenoame hipofizare etc. Consiliul FDA nu a aprobat mult timp consumul acestei substanţe. Nocivitatea sa este semnalată anual de mii de oameni...
Aspartamul, cunoscut şi ca aditivul alimentar E 951, este utilizat în industria alimentară pentru puterea sa de îndulcire foarte mare - de 200 de ori mai puternică decât cea a zahărului natural. Acest edulcorant a fost descoperit la mijlocul anilor ’60 în timpul unui studiu desfăşurat în laboratoarele Searle pentru obţinerea unui medicament care să vindece ulcerul. Iniţial, substanţa miraculoasă care avea o putere de îndulcire atât de mare a fost scoasă pe piaţă dar apoi, după testarea ei pentru eventuale efecte nocive, a fost suspendată.
Toate studiile de început, conduse de dr. Harry Waisman, care s-au realizat pe maimuţe au arătat fără urmă de echivoc nocivitatea aspartamului: această substanţă genera tumori cerebrale, mamare, uterine, testiculare, pancreatice sau/şi tiroidiene. Timp de şaisprezece ani, comitetul FDA (Food and Drug Administration – Autoritatea pentru Alimente şi Medicamente) din Statele Unite a refuzat autorizarea utilizării acestui produs în alimentaţie datorită studiilor care demonstrau cât de periculos este aspartamul pentru sănătate.
Scurt istoric referitor la modul în care aspartamul a fost totuşi acceptat pentru a fi introdus în alimentaţie
Pe 8 martie 1977, la conducerea companiei Searle ajunge Donald Rumsfeld,  politician şi om de afaceri. Acesta, între 1975 şi 1977 a fost secretar de stat al apărării în guvernul Ford. După alegerea sa ca preşedinte al companiei Searle, Rumsfeld s-a implicat în introducerea pe piaţă a aspartamului.  Comunitatea ştiinţifică îşi menţinea părerea, continuând să refuze acceptarea aspartamului ca fiind bun de consumat. La 21 ianuarie 1981 Ronald Reagan a devenit preşedintele Statelor Unite şi a facilitat reintrarea prietenului său, Donald Rumsfeld, în guvern. Nu după puţin timp, acesta a făcut să fie îndepărtaţi din FDA cei care jenau introducerea în consum a aspartamului. Searle a prezentat FDA-ului, din nou, dosarul aditivului E951. Acest dosar a fost examinat acum cu un „ochi” foarte favorabil, în ciuda unor dovezi foarte clare despre nocivitatea substanţei.
 
În 1981 acest îndulcitor de sinteză este autorizat sub formă de pudră în anumite produse alimentare: guma de mestecat, îndulcitorii de masă de genul Nutrasweet, în anumite cereale, deserturi şi în cafeaua instant. În toamna anului 1983 primele sticle cu băuturi răcoritoare conţinând aspartam au fost puse în vânzare. Un drog dur, 100% chimic, care în prezent se adaugă nu numai în răcoritoare ci şi în medicamente, în aproape toate produsele „fără zahăr”, în produsele pentru diabetici etc., a reuşit să fie  introdus astfel în consumul alimentar.
Cum recunoaştem aspartamul?
Acel gust dulce insidios din băuturile răcoritoare care rămâne şi după ce am terminat de băut şi care ne face să bem din ce în ce mai mult din băutura respectivă, ca şi cum nu ne-am săturat de gustul respectiv, uneori ca şi cum ne-ar fi sete în continuare... este aspartamul. Anumite persoane sensibile au şansa şi suferă aproape imediat de greaţă sau dureri de cap în minutele sau orele care urmează după ce au consumat un singur produs ce conţine aspartam. Dacă ele îşi ascultă corpul, vor deduce că acele produse nu sunt bune. Vor şti astfel pe viitor să le evite. Opus faţă de acest tip de persoane, există o mare parte de fiinţe umane care au devenit foarte rapid dependente de aceste produse, mai ales datorită reclamelor care le sugerează fie că printr-un astfel de consum se evită caloriile, fie că este spre binele copiilor lor etc. Aceste persoane observă cum sănătatea lor se degradează mai mult sau mai puţin rapid, dar nu corelează aceasta cu consumul de aspartam. Ele vor merge să consulte medicul sau chiar psihiatrul care, ca şi ele, nu sunt la curent sau, mai rău, nu dau atenţie materialelor informative privind toxicitatea aspartamului. Medicul le va prescrie medicamente care adeseori conţin aceeaşi otravă. Apare astfel o avalanşă de fenomene care nu sunt corelate cu ingestia de aspartam şi care nu vor avea nicio şansă de rezolvare dacă nu se abordează modificarea dietei.
Efectele secundare ale consumului de aspartam
Există 92 de simptome documentate cauzate de consumul de aspartam, de la creşterea în greutate la comă şi moarte. Majoritatea simptomelor sunt neurologice. Să vedem câteva din cele 92 de simptome: dureri de cap, insomnii, pierderi de memorie, oboseală cronică, depresie, scăderea inteligenţei, cearcăne, scăderea şi tulburări ale vederii, reacţii cutanate, roşeaţă a obrajilor, mâncărimi, creşterea în greutate, căderea părului, foame/sete excesive, dureri abdominale, balonare, diaree, dureri articulare, crampe, hemoragii nazale, vertij, sensibilitate foarte mare la zgomote, senzaţie de frig chiar şi în plină vară, probleme menstruale, impotenţă, probleme sexuale, hiperventilaţie, convulsii, epilepsie, greaţă, vomă, hipo- şi hiperglicemie, dureri în piept, probleme ale tiroidei, tremurături, dureri la înghiţit, dureri la urinare, sensibilitate la infecţii, astm.
Dacă utilizaţi îndulcitori artificiali de genul NutraSweet, Equal, Spoonful, Neotame, etc., care sunt de fapt  denumirile diferite ale aceleiaşi substanţe – aspartamul, şi suferiţi de simptome caracteristice fibromialgiei (dureri cronice în diverse zone ale corpului, răspuns alterat şi dureros la presiune, redori articulare) sau aţi observat apariţia de spasme, dureri fulgurante, amorţeli ale picioarelor, crampe, vertij, ameţeli, dureri de cap, ţiuituri în urechi, dureri articulare, depresie, atacuri de anxietate, vorbire neclară, vedere înceţoşată, pierderi de memorie, nu trebuie să vă miraţi şi nu căutaţi mai departe de bolul cu îndulcitori cauza acestor probleme. Probabil aveţi boala aspartamului. Da, este o boală şi chiar o ...epidemie, aşa cum afirmă dr. H.J. Roberts în monografia apărută în 2001 - „Boala aspartamului: o epidemie ignorată”.
  
Consumul prelungit de produse cu aspartam poate genera, de asemenea, tulburări de personalitate cum ar fi: crize de agresivitate uneori soldate cu violenţă fizică, paranoia, agorafobie (teama de spaţii deschise, de mulţimi, de a călători singur cu avionul/trenul), alte fobii, panică, senzaţii de „déjà vu”, iritabilitate, crize de demenţă, alterarea caracterului, dificultate de concentrare, confuzie, hiperactivitate şi, mai grav, tumori cerebrale, ruptură de anevrism, atacuri de apoplexie şi chiar... moarte subită.
S-a observat că aspartamul agravează manifestările sau chiar provoacă simptome asemănătoare bolilor următoare: fibromialgie, artrită, scleroză în plăci, boala Parkinson, lupus, diabet şi complicaţii ale diabetului, epilepsie, boala Alzheimer, limfom, malformaţii congenitale, sindromul oboselii cronice.
 
În 1994 în SUA au fost raportate, în urma a 7000 de plângeri ale consumatorilor de aspartam, nu mai puţin de 2621 de efecte secundare ale ingestiei de aspartam – o parte dintre acestea fiind enumerate mai sus. 
În anul 2005 apare în format  DVD un film documentar, „Mizeria dulce: o lume otrăvită”, realizat de o victimă a aspartamului care  a fost atinsă de scleroza în plăci şi care avea doisprezece amprente ale bolii la nivel cerebral în februarie 2002. O dată dezintoxicată de acest edulcorant, această persoană a pierdut 34 de  kg, a părăsit scaunul cu rotile şi aproape i-au disparut de pe creier însemnele afecţiunii.
Un studiu italian al institutului Ramazzini din Bolonia a dovedit că aspartamul provoacă leucemii şi limfoame, dar aceasta nu a făcut subiectul primelor pagini din jurnalele de specialitate! Rezultatele acestui studiu au fost însă fundamentul unui articol de 12 pagini care a apărut în revista engleză The Ecologist, în septembrie 2005.
Nu există studii pe termen lung referitoare la efectul aspartamului asupra omului, dar foarte multe studii au fost realizate pe animale. Unul dintre aceste studii, realizat în 2006 de Fundaţia  Ramazzini în Italia, a arătat, din nou, că ingestia pe termen lung de aspartam determină la animalele de laborator un risc crescut de cancer şi aceasta chiar cu doze mai mici decât limita minimă cunoscută oficial. În Europa, un aport de 40mg de aspartam/kg-corp/zi este considerat sigur. Totuşi un risc crescut de cancer a fost observat la şobolani cărora li s-a administrat doar jumătate din această doză.
 
Dar...  ce este aspartamul?
Pentru marea parte a oamenilor aspartamul este pur şi simplu un îndulcitor de sinteză făcut pentru a înlocui zahărul, un îndulcitor pe care milioane de femei supraponderale şi diabetici din lumea întreagă îl utilizează sub formă de pudră sau pastile asemănătoare zaharinei, un îndulcitor care aduce miliarde de dolari firmelor producătoare şi, prin efectele secundare pe care le are, miliarde de dolari sistemului medical şi diferitelor companii farmaceutice!
Din punct de vedere al compoziţiei chimice aspartamul (aspartil-fenilalanil-1-metil-ester) este alcătuit din doi aminoacizi, fenilalanină (50%) şi acid aspartic (40%), uniţi printr-o moleculă de metanol (10%). Din cauza acestei compoziţii, pe etichetele produselor ce conţin aspartam se poate citi scris cu litere de-o şchioapă „conţine o sursă de fenilalanină”; ceea ce nu este scris este faptul că derivatul de fenilalanină, DKP – diketopiperazina, care apare prin descompunerea edulcorantului datorită stagnării produselor în depozite, este un factor cancerigen pentru creier, susţinând formarea de astrocitoame, adenoame hipofizare etc. – aspecte demonstrate  în studiile de început asupra aspartamului. Pe această bază şi a altor efecte nocive ale E951 demonstrate experimental, consiliul FDA nu a aprobat mult timp consumul acestei substanţe. FDA, la momentul respectiv, nu numai că nu a aprobat această neurotoxină dar a urmărit acuzarea companiei Searle de înşelătorie! Să vedem în continuare ce anume produc componentele aspartamului după ce acesta este ingerat şi se „topeşte” în cele trei componente ale sale:
 
1. Fenilalanina este un aminoacid esenţial (aminoacid pe care organismul nu îl poate produce şi pe care trebuie să îl ia din alimentaţie) din care sunt produşi mai mulţi neurotransmiţători şi hormoni. Vă veţi gândi că o dată cu consumul de aspartam se asigură nivelul de fenilalanină ce trebuie consumat zilnic. Să ştiţi că fenialanină există în multe produse naturale, iar consumul de aspartam nu face decât să aducă un surplus nenatural din acest aminoacid. La nivelul sistemului nervos central, fenilalanina este transformată în tirozină, din care apoi rezultă dopamina, noradrenalina, adrenalina şi hormonii tiroidieni. Consumul crescut de aspartam generează  cantităţi crescute de catecolamine (noradrenalină, adrenalină) care vor determina o creştere a excitabilităţii cerebrale. Aceasta poate avea ca rezultat o stare de tensiune psihică de fundal, reacţii agresive, convulsii, crize epileptice etc. Pe de altă parte, cantităţile crescute de fenilalanină la nivel cerebral interferează cu producerea de serotonină, un alt neurotransmiţător care se ştie că susţine stările de fericire ale fiinţei. Astfel, ingestia cronică de produse conţinând aspartam ne transformă încet-încet în nişte persoane apatice, terne şi prezentând diverse afecţiuni.
2. Acidul aspartic se acumulează în ţesutul cerebral, iar când atinge niveluri crescute poate determina crize de angoasă, de hiperactivitate şi obsesii. Acidul aspartic afectează de asemenea şi aparatul reproducător şi chiar fetusul, având capacitatea de a traversa placenta.
3. Esterul de metil, imediat după ce aspartamul este ingerat, se transformă în metanol, una din cele mai toxice substanţe pentru organism. Se cunoaşte nocivitatea metanolului mai ales pentru vedere. La cei care au consumat/consumă în mod frecvent aspartam s-a observat: vedere înceţoşată, voalată sau obscură, vedere dublă, îngustarea câmpului vizual, afectarea retinei şi chiar pierderea vederii. De asemenea, metanolul, ajuns în ficat, este convertit în aldehidă formică – o substanţă puternic neurotoxică şi cancerigenă, cunoscută ca putând provoca malformaţii congenitale, migrene, vertij, zgomote în urechi, greaţă, stări de rău, tulburări gastro-intestinale, slăbiciune, frisoane, goluri de memorie, dureri fulgurante în extremităţi, tulburări de comportament, nevrite, putere de concentrare scăzută şi împiedicarea ADN-ul de a se multiplica. Molecula de formaldehidă (aldehidă formică) este puternic reactivă şi se leagă în celule de proteine şi de acizii nucleici, formând legături puternice care sunt dificil de „tăiat” prin căile metabolice uzuale. Formaldehida  se transformă la rândul ei în acid formic care se concentrează în creier, rinichi şi alte organe, fiind un produs foarte toxic pentru celule.
Acestea sunt „beneficiile” consumului de aspartam pe care producătorii acestuia nu le-au adus la cunoştinţa consumatorilor.
De ce ne îngrăşăm într-un mod ciudat de la aspartam?
Dr. Sanda Cabot explică faptul că după ce aspartamul este înghiţit, digerat şi apoi absorbit de la nivel intestinal, ajunge în ficat unde este metabolizat, rezultând cele trei componente ale sale.  Acest proces se face cu consum important de energie, ceea ce înseamnă că în celulele ficatului (hepatocite) va rămâne o cantitate mai mică de energie disponibilă pentru alte procese metabolice. Ficatul este cunoscut ca fiind „uzina chimică” a organismului, întrucât toate principiile alimentare absorbite din intestin ajung la ficat şi sunt transformate, metabolizate în substanţe necesare organismului. Consumând o parte importantă din energia hepatocitelor, aspartamul va îngreuna foarte mult procesele metabolice care au loc aici. Între procesele care se produc în ficat, este şi arderea grăsimilor care, datorită consumului de aspartam, nu se va mai putea realiza cu aceeaşi intensitate. Astfel, printr-un consum constant de aspartam, o cantitate din ce în ce mai mare de grăsimi va fi stocată în ficat, generând ceea ce poartă numele de steatoză hepatică (ficat gras). Experienţa clinică medicală arată că în momentul în care începe o supraîncărcare a ficatului, apare tendinţa de îngrăşare. De asemenea, îngrăşarea la consumatorii cronici de E951 apare şi prin alte mecanisme: creşterea apetitului şi nevoia de dulciuri/zahăr, retenţie de lichide. Îngrăşarea prin consum cronic de aspartam  are un aspect particular nenatural: corpul are un aspect pufos şi umflat.
Interacţiunea cu diverse medicamente
Aspartamul, fiind o substanţă neurotoxică pe de o parte şi pe de altă parte o substanţă implicată în producerea anumitor neurotransmiţători şi hormoni, va interacţiona cu multe categorii de medicamente:  antidepresive, agenţi psihotropi,  insulina, medicaţia cardiacă, medicamentele de susţinere a funcţiei tiroidiene (hormonii tiroidieni), analgezicele.
Piloţii consumatori de aspartam acuză dezorientare, dificultăţi în gândire şi concentrare, înceţoşarea privirii, orbire unilaterală, convulsii, insuficienţă cardică, moarte subită după cum afirmă dr. Russell Blaylock, neurochirurg şi nutriţionist care a investigat sute de persoane afectate de consumul de aspartam şi care a scris monografia „Excitotoxinele - gustul care ucide” (1984). Cum v-aţi simţi să ştiţi că în avionul cu care călătoriţi piloţii consumă Coca-cola sau diverse băuturi „diet” şi că sunt în fiecare moment expuşi acestor riscuri?
 
Aspartamul poate genera moarte subită
 
Unul din locurile primare de acţiune a aspartamului este hipotalamusul; stimularea toxică, repetitivă a anumitor zone din hipotalamus poate determina aritmie cardiacă şi moarte subită – afirmă dr. Russell Blaylock. Dr. Bowen explică apariţia morţii subite prin faptul că muşchiul cardiac este foarte sensibil la toxicitatea alcoolului. Faptul că afectarea muşchiului cardiac datorită alcoolului se finalizează în mod frecvent cu moarte subită şi că molecula de aspartam este o otravă alcoolică de 20.000 de ori mai toxică decât etanolul (alcoolul obişnuit) ar explica modul de producere al morţii subite în cazul consumului cronic de aspartam. 
Aspartamul provoacă impotenţă, disfuncţii sexuale
Dr. Bowen a arătat că aspartamul distruge răspunsul sexual feminin şi induce disfuncţii sexuale masculine, prin distrugerea neuronilor din hipotalamus răspunzători de controlul secreţiei anumitor hormoni sexuali. De asemenea, aspartamul afectează dezvoltarea fetusului generând avort sau diferite defecte, chiar la nivelul ADN-ului.
Acţiunile profund distructive pe care le are acest edulcorant asupra sănătăţii fiinţei umane, acţiuni certificate iniţial de experimentele de laborator şi ulterior de cei care au consumat în mod susţinut această substanţă,  ne atrag încă o dată atenţia asupra faptului că forurile care aprobă diversele substanţe spre utilizare şi consum nu mai sunt atât de riguroase în ceea ce priveşte respectarea sănătăţii şi bunăstării fiinţei umane, ci au în vedere mai ales profitul financiar al diferitelor concernuri care vor să scoată pe piaţă anumite substanţe. Dictonul „dacă este scris pe etichetă, este pentru că a fost testat şi autorizat de către cei în măsură să facă aceasta, deci nu este periculos, în caz contrar am fi fost informaţi!” nu mai funcţionează! Nu mai este în vigoare! De aceea este absolut necesar să ne informăm asupra ingredientelor - şi efectelor acestora - oricărui produs pe care îl cumpărăm.